Sfințenia saleziană

Congregația Saleziană în lume

Sfințenia în Familia Saleziană: rodul unei carisme
Don Bosco nu voia să întemeieze o instituție. Voia să comunice un stil de viață de inspirație divină, un mod de a se dedica educației tinerilor care să fie la îndemâna tuturor: consacrați și laici, bărbați și femei, tineri și adulți. Unul dintre aspectele cele mai elocvente ale vitalității carismei saleziene este numărul persoanelor care, trăind acest stil, au ajuns la sfințenia recunoscută de Biserică. Nu este vorba de figuri excepționale și de neatins, ci de oameni obișnuiți care au răspuns cu fidelitate vocației lor de fiecare zi.

O familie de sfinți
Familia Saleziană numără astăzi un număr extraordinar de fericiți și sfinți, repartizați între diferitele sale grupuri. Sunt salezieni preoți și frați, Fiice ale Mariei Ajutătoare, membre ale Institutului Secular al Voluntarelor lui Don Bosco, tineri laici și copii obișnuiți. Această varietate nu este întâmplătoare: ea spune că carisma lui Don Bosco nu aparține unei categorii de persoane, ci este o propunere deschisă, capabilă să înflorească în vieți foarte diferite între ele.
Printre cei mai cunoscuți sfinți ai Familiei Saleziene se află, pe lângă Don Bosco însuși, canonizat în 1934, Sfântul Dominic Savio, un adolescent de cincisprezece ani care a trăit sfințenia în simplitatea vieții de zi cu zi, și Sfânta Maria Mazzarello, cofondatoarea Fiicelor Mariei Ajutătoare. Dar alături de ei se află zeci de fericiți: martiri, misionari morți în timp ce își îndeplineau slujirea, educatori care și-au dedicat viața tinerilor, laici care au mărturisit Evanghelia în împrejurările obișnuite ale existenței.

O sfințenie obișnuită
Ceea ce impresionează, privind aceste chipuri, este normalitatea parcursurilor. Don Bosco nu le propunea tinerilor săi practici ascetice extraordinare. Le spunea că era de ajuns să-și facă bine îndatoririle zilnice, să se spovedească des, să primească Euharistia și să stea departe de păcat. Dominic Savio înțelesese acest mesaj și îl trăia cu o simplitate dezarmantă. Sfințenia lui nu era făcută din gesturi spectaculoase, ci din atenție față de ceilalți, din bucurie, din coerență.
Acest model continuă să inspire Familia Saleziană astăzi. Sfințenia la care invita Don Bosco nu era rezervată câtorva aleși, ci era o propunere concretă pentru oricine voia să o trăiască: la școală, la locul de muncă, în familie, în comunitatea religioasă.

O carismă care generează viață
Faptul că carisma saleziană continuă să producă sfințenie recunoscută de Biserică este un semn al vitalității sale. Nu este un patrimoniu al trecutului care trebuie conservat, ci un izvor încă activ, capabil să transforme persoanele și, prin ele, contextele în care trăiesc.

Familia Saleziană își privește sfinții și fericiții nu cu distanța admirativă cu care se privește ceva de neatins, ci cu familiaritatea celui care recunoaște în ei frați și surori care au parcurs același drum. Și în această familiaritate găsește, și astăzi, o invitație și o speranță.

Prezentăm o listă a sfințeniei din Familia Saleziană, actualizată la începutul anului 2026.