Don Bosco fondator

Congregația Saleziană în lume

Fondatorul Societății Sfântului Francisc de Sales
În 1859 Don Bosco a dat viață în mod oficial Societății Sfântului Francisc de Sales, alcătuită la început dintr-un mic grup de tineri care îi împărtășeau misiunea. Scopul lor era „gloria lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor”, cu o dăruire deosebită față de tineri.
Congregația s-a dezvoltat rapid, deschizând școli, colegii, oratorii și opere misionare. Don Bosco însuși i-a trimis pe primii misionari în America Latină în 1875, dând dovadă de un elan misionar arzător. Dimensiunea universală a carismei era deja prezentă în orizontul său: mântuirea tinerilor nu cunoștea granițe geografice.
Fiii săi, salezienii, au continuat misiunea încredințată lui de Providență în favoarea tinerilor.

Fiicele Mariei Ajutătoare (FMA)
Don Bosco a înțeles curând că opera sa nu se putea limita la băieți. Cu colaborarea Sfintei Maria Domenica Mazzarello, a fondat în 1872 Institutul Fiicelor Mariei Ajutătoare (FMA), destinat educației creștine a fetelor.
FMA împărtășesc același spirit și aceeași misiune saleziană, trăită la feminin. Devoțiunea față de Maria Ajutătoare ocupă un loc central în spiritualitatea Institutului. Don Bosco era profund convins de intervenția maternă a Mariei în istoria mântuirii și în opera sa. Ei i-a dedicat bazilica din Valdocco, semn vizibil al recunoștinței și al credinței sale.

Asociația Mariei Ajutătoare (ADMA)
Dimensiunea mariană a carismei saleziene și-a găsit expresia și în fondarea, în 1869, a Asociației Mariei Ajutătoare (ADMA). Aceasta s-a născut cu scopul de a promova devoțiunea față de Euharistie și față de Maria Ajutătoare, în comuniune cu Papa și cu Biserica.
Pentru Don Bosco, devoțiunea nu era un element accesoriu, ci o forță educativă și spirituală. ADMA reprezintă chipul contemplativ și popular al carismei saleziene: o rețea de credincioși care susțin spiritual opera educativă prin rugăciune și mărturie creștină.

Cooperatorii salezieni
În 1876 Don Bosco a fondat Uniunea Cooperatorilor Salezieni, astăzi Asociația Salezienilor Cooperatori. El dorea să-i implice pe laici în misiunea saleziană, oferindu-le o formă de participare stabilă și organizată, rămânând totodată în propria stare de viață.
Cooperatorii împărtășesc spiritul lui Don Bosco și lucrează în societate ca un aluat evanghelic, mai ales în domeniul educativ și familial. Această intuiție a anticipat în mod profetic valorizarea laicatului, care avea să fie dezvoltată pe deplin în secolul al XX-lea. Don Bosco a înțeles că misiunea în favoarea tinerilor cerea o largă coresponsabilitate eclezială.

Drumul spiritual
Spiritualitatea lui Don Bosco se caracterizează printr-un puternic simț al prezenței lui Dumnezeu și printr-un abandon plin de încredere în Providență. Viața sa a fost marcată de o intensă viață sacramentală, de devoțiunea mariană și de iubirea față de Euharistie.
Deviza sa, „Da mihi animas, cetera tolle”, exprimă nucleul interiorității sale: dorința arzătoare de mântuire a sufletelor și detașarea de bunurile pământești. Sfințenia, pentru el, nu era rezervată câtorva, ci o propunere concretă pentru toți, mai ales pentru tineri. Celebră este afirmația sa potrivit căreia sfințenia constă în a „fi foarte veseli” și în a împlini bine îndatoririle de fiecare zi.
Bucuria saleziană nu este superficialitate, ci rodul vieții în har și al conștiinței de a fi iubiți de Dumnezeu. Această viziune pătrunde întreaga Familie Saleziană și continuă să-i inspire operele educative.

O moștenire vie
Don Bosco a murit la 31 ianuarie 1888 la Torino. A fost canonizat în 1934. Opera sa, totuși, nu s-a încheiat odată cu moartea lui. Astăzi Familia Saleziană, care se raportează la el, este prezentă în numeroase țări ale lumii și continuă să-i slujească pe tineri prin școli, oratorii, parohii, centre de formare profesională, universități și opere sociale.
Carisma sa rămâne actuală pentru că este înrădăcinată în Evanghelie și capabilă să citească semnele timpurilor. În fiecare tânăr, mai ales în cel mai fragil, salezienii și Familia Saleziană recunosc un teren sacru, un loc în care Dumnezeu lucrează deja.
Sfântul Ioan Bosco continuă să fie învățător și părinte: educator pasionat, preot zelos, fondator îndrăzneț. Viața sa mărturisește că sfințenia este posibilă atunci când se unesc iubirea față de Dumnezeu și dăruirea concretă față de frați. După exemplul său, Salezienii lui Don Bosco își reînnoiesc în fiecare zi misiunea: a fi semne și purtători ai iubirii lui Dumnezeu pentru tineri, mai ales pentru cei mai săraci.