Stemă

Congregația Saleziană în lume

Stema saleziană

Stema saleziană este unul dintre cele mai semnificative semne ale identității Congregației Saleziene. Nu este doar un emblem instituțional, nici un simplu semn de apartenență: este o sinteză vizuală a carismei lui Don Bosco, a programului său spiritual și a misiunii încredințate salezienilor în Biserică și în lume.

Prin simbolurile sale, stema exprimă inima vocației saleziene: a trăi pentru Dumnezeu și pentru tineri, mai ales pentru cei mai săraci și abandonați, după deviza aleasă de Don Bosco: Da mihi animas, cetera tolle — „Dă-mi sufletele, ia-mi tot restul”.

Originea stemei
Congregația Saleziană, fondată de Don Bosco la 18 decembrie 1859, nu a avut la început o stemă oficială. În primii ani, pentru sigiliul Societății se folosea imaginea Sfântului Francisc de Sales, Patronul Congregației, însoțită de o inscripție latină care identifica Pia Societate Saleziană. Deviza folosită atunci era: Discite a me quia mitis sum — „Învățați de la mine, că sunt blând”, trimitere evanghelică pe deplin coerentă cu spiritul de blândețe, mansuetudine și caritate pastorală propriu Sfântului Francisc de Sales.
Necesitatea unei steme oficiale s-a maturizat în 1884, în timpul construirii Bazilicii Inimii Preasfinte din Roma, încredințată lui Don Bosco de Papa Leon al XIII-lea. S-a considerat oportun să fie așezată și stema saleziană alături de cele ale pontifilor Pius al IX-lea și Leon al XIII-lea. Prima schiță a fost prezentată la 12 septembrie 1884 de Don Antonio Sala Capitulului Superior. Desenul era opera profesorului Boidi, profesor de desen tehnic la Colegiul San Giovanni Evangelista din Torino și colaborator al salezienilor.
Proiectul conținea deja elementele esențiale ale stemei actuale: ancora, inima înflăcărată, Sfântul Francisc de Sales, steaua, pădurea, munții, palmierul, laurul, ghirlanda de trandafiri, crucea și deviza. Don Bosco a intervenit personal asupra unor detalii, în special înlocuind steaua așezată în vârful scutului cu o cruce radiantă. Steaua a fost păstrată sub formă de cometă, așezată deasupra inimii.
Stema oficială a apărut pentru prima dată în circulara lui Don Bosco din 8 decembrie 1885, sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri a Preasfintei Fecioare Maria. De atunci a rămas, în esență, semnul heraldic al Congregației Saleziene.

Semnificația generală
Stema saleziană reunește într-o singură imagine virtuțile teologale, amintirea Fondatorului, referința la Patronul Societății și orientarea spirituală a misiunii saleziene.
Steaua, ancora și inima evocă respectiv credința, speranța și caritatea. Sfântul Francisc de Sales trimite la stilul apostolic al blândeții și al bunătății. Pădurea amintește de Don Bosco și de originile sale. Munții indică chemarea la sfințenie. Palmierul și laurul evocă răsplata promisă vieții fidele, jertfite și virtuoase. Ghirlanda de trandafiri amintește frumusețea și ostenelile misiunii. Crucea, așezată în vârf, orientează totul spre Cristos, izvorul și împlinirea vocației saleziene.

Steaua: credința
Steaua este simbolul credinței, lumină care orientează drumul. În tradiția creștină ea trimite la prezența lui Cristos, lumina lumii și călăuza omenirii. În stema saleziană, steaua indică faptul că opera educativă și pastorală nu se naște dintr-un simplu proiect omenesc, ci din credința în Dumnezeu și din dorința de a-i conduce pe tineri la întâlnirea cu El.

Ancora: speranța
Ancora, așezată în centrul scutului, reprezintă speranța. Așa cum pe mare ancora asigură stabilitate în mijlocul valurilor, tot astfel speranța creștină susține inima în încercări, în osteneli și în nesiguranțele istoriei.
Pentru tradiția saleziană, ancora amintește că a educa este întotdeauna un act de speranță: speranță în Dumnezeu, în tineri și în binele care poate crește chiar și în situațiile cele mai fragile.

Inima: caritatea
Inima înflăcărată este simbolul carității pastorale. Ea evocă iubirea arzătoare a lui Cristos și dăruirea totală de sine care a caracterizat viața lui Don Bosco.
Misiunea saleziană nu se naște în primul rând dintr-o organizare, ci dintr-o inimă care arde pentru Dumnezeu și pentru tineri. Inima din stemă exprimă o caritate concretă, activă, educativă și misionară, capabilă să se facă aproape mai ales de cei săraci, singuri sau abandonați.

Sfântul Francisc de Sales
Figura Sfântului Francisc de Sales amintește de Patronul Congregației. Don Bosco a vrut ca fiii săi să se numească salezieni tocmai pentru a se raporta la bunătatea, blândețea, răbdarea și caritatea apostolică a sfântului episcop de Geneva.
Pana și foaia care îi însoțesc imaginea amintesc și importanța apostolatului presei, al lecturii bune și al răspândirii populare a culturii creștine. Don Bosco a acordat mare valoare comunicării și a vrut ca și cuvântul scris să fie instrument de evanghelizare și de educație.

Pădurea
Pădurea așezată în partea de jos a scutului amintește direct de numele de familie al Fondatorului („bosco” înseamnă „pădure”). Nu este vorba însă doar de o referință la nume. Ea trimite la rădăcinile umile și providențiale ale lui Don Bosco, la originea sa țărănească, la simplitatea familiei sale și la istoria concretă din care s-a născut misiunea saleziană.
În pădure este păstrată memoria originilor: o vocație maturizată în sărăcie, în muncă, în credința simplă și în visurile lui Dumnezeu.

Munții
Munții care se înalță în spatele pădurii indică piscurile desăvârșirii creștine spre care fiecare salezian este chemat să tindă. În tradiția biblică și spirituală, muntele este loc de întâlnire cu Dumnezeu, imagine a urcușului, a purificării și a sfințeniei.
În stema saleziană, ei amintesc că misiunea educativă nu se poate separa de viața spirituală. Salezianul este chemat la sfințenie chiar în inima misiunii, trăindu-și consacrarea printre tineri și pentru tineri.

Palmierul și laurul
Palmierul și laurul, împletite la baza scutului, sunt semne de biruință, fidelitate, jertfă și glorie. Palmierul evocă martiriul, perseverența și biruința lui Cristos asupra morții. Laurul, mereu verde, este simbol al onoarei, al păcii și al nemuririi.
Împreună, ele arată că viața saleziană aduce rod atunci când este dăruită. Rodnicia apostolică se naște din fidelitate, din jertfă și din disponibilitatea de a-ți consuma viața pentru binele tinerilor și pentru Împărăția lui Dumnezeu.

Ghirlanda de trandafiri
Ghirlanda de trandafiri așezată în partea de sus a scutului evocă frumusețea vocației saleziene și, totodată, exigențele ei. Ea poate fi citită în lumina celebrului vis al pergolei de trandafiri: trandafirii indică bucuria, promisiunea și rodnicia misiunii; spinii amintesc oboseala, jertfa și răbdarea necesare pentru a o trăi cu fidelitate.

Misiunea saleziană este luminoasă și plină de bucurie, dar nu lipsită de cruce. Don Bosco ne învață să ținem împreună ambele dimensiuni: frumusețea darului și prețul iubirii.

Crucea
În vârful stemei se află crucea radiantă. Ea nu este un simplu ornament, ci centrul spiritual al întregului emblem. Toate elementele stemei își găsesc în cruce semnificația cea mai profundă.
Credința, speranța, caritatea, blândețea saleziană, misiunea educativă, urcușul spre sfințenie și dăruirea vieții sunt orientate spre Cristos cel răstignit și înviat. Crucea amintește că opera saleziană Îi aparține Lui și de la El primește putere, lumină și rodnicie.

Deviza: Da mihi animas, cetera tolle
Deviza Da mihi animas, cetera tolle — „Dă-mi sufletele, ia-mi tot restul” — este cea mai înaltă sinteză a spiritului salezian. Don Bosco a vrut-o în stemă pentru că recunoștea în ea programul propriei vieți și al misiunii încredințate fiilor săi.
Aceste cuvinte exprimă primatul absolut al mântuirii persoanelor. Ele cer ca tinerii să fie puși în centru: demnitatea lor, creșterea lor umană și creștină, destinul lor veșnic. Tot restul — prestigiu, comoditate, interese personale, siguranțe — trece pe plan secund.
Deviza nu este o formulă decorativă, ci o încredințare spirituală. Ea definește inima vocației saleziene: a aparține în întregime lui Dumnezeu pentru a se dărui în întregime tinerilor.

Valoarea actuală a stemei
Și astăzi stema saleziană își păstrează intactă forța simbolică. Ea amintește Congregației propria origine, propria identitate și propria misiune. Îl invită pe fiecare salezian să trăiască în credință, speranță și caritate; să-l urmeze pe Cristos pe calea crucii; să imite blândețea apostolică a Sfântului Francisc de Sales; să păstreze inima lui Don Bosco; să caute sfințenia în slujirea educativă și pastorală.
Stema saleziană nu este doar un semn distinctiv. Este memorie, identitate și misiune. Este o încredințare făcută Congregației și tuturor celor care împărtășesc carisma lui Don Bosco: a căuta sufletele, a-i sluji pe tineri, a dărui totul din iubire pentru Dumnezeu.