De ce fac salezienii ceea ce fac

Congregația Saleziană în lume

De ce? Care este motivația?
Întrebarea „de ce fac salezienii ceea ce fac?” atinge inima vocației saleziene. Ea nu privește în primul rând operele, structurile sau activitățile – oratorii, școli, centre de formare profesională, universități, parohii, opere sociale etc. –, ci rădăcina interioară care le generează. Motivul pentru care salezienii fac ceea ce fac este teologic, înainte de a fi organizatoric: se naște dintr-o experiență a lui Dumnezeu și dintr-o chemare eclezială.

1. Pentru că cred în iubirea lui Dumnezeu care ne iese înainte
La origine se află certitudinea că Dumnezeu iubește fiecare persoană și, în mod deosebit, pe tineri. Vocația saleziană se întemeiază pe această convingere: fiecare tânăr poartă în sine un proiect de bine, adesea ascuns, uneori rănit, dar real. Educația devine atunci cooperare cu lucrarea harului.
Deviza lui Don Bosco – „Da mihi animas, cetera tolle” – exprimă această pasiune educativă. Nu este vorba de un activism social, ci de o dăruire pentru mântuirea integrală a persoanei. Salezienii lucrează în domeniul educativ pentru că văd în educație un loc privilegiat de creștere și de promovare umană integrală.

2. Pentru că se simt trimiși la tineri, mai ales la cei mai săraci
„De ce”-ul salezian este strâns legat de o preferință evanghelică. Misiunea nu este generică: este îndreptată spre tineri, cu o atenție deosebită față de cei care trăiesc situații de sărăcie materială, culturală sau spirituală. Această opțiune nu se naște dintr-o strategie sociologică, ci dintr-o lectură evanghelică a realității.
Tinerii săraci nu sunt o problemă de gestionat, ci un loc teologic: în ei se manifestă în mod deosebit chemarea lui Cristos. De aceea salezienii aleg să locuiască în periferiile existențiale, să împărtășească viața de zi cu zi a tinerilor, să ofere spații educative în care aceștia să se simtă primiți și prețuiți.

3. Pentru că cred în educație ca drum de transformare
Alegerea educativă nu este neutră. Ea implică o viziune antropologică precisă: omul este capabil de creștere, de responsabilitate, de deschidere spre transcendent. Sistemul Preventiv elaborat de Don Bosco – întemeiat pe rațiune, religie și bunătate iubitoare – traduce în practică această viziune.
Salezienii fac ceea ce fac pentru că cred că prevenirea este mai eficientă decât represiunea, că prezența este mai incisivă decât controlul, că relația educativă este locul în care se construiește viitorul. A investi în școală, în formarea profesională, în însoțirea spirituală înseamnă a contribui la construirea unei societăți mai drepte și mai solidare.

4. Pentru că se recunosc moștenitori ai unei carisme
Salezienii fac ceea ce fac pentru că se știu depozitari ai unei carisme suscitate de Duhul Sfânt în Biserică prin Sfântul Ioan Bosco. Carisma nu este o amintire statică a trecutului, ci o forță dinamică ce cere să fie actualizată în diferitele contexte istorice și culturale.
A fi fideli lui Don Bosco înseamnă a interpreta în mod creativ noile sărăcii ale tinerilor, a folosi limbaje potrivite, a locui noile medii educative, inclusiv cele digitale. Fidelitatea nu constă în repetarea formelor, ci în coerența cu intuiția originară: a-i iubi pe tineri și a-i călăuzi spre întâlnirea cu Cristos.

5. Pentru că doresc „să formeze buni creștini și cetățeni cinstiți”
Această expresie sintetizează o viziune integrală asupra persoanei. Educația saleziană nu separă dimensiunea religioasă de cea civică. A forma „buni creștini” înseamnă a însoți spre o credință conștientă și trăită; a forma „cetățeni cinstiți” înseamnă a educa la responsabilitate socială, la legalitate, la muncă, la solidaritate.
Așadar, „de ce”-ul operelor saleziene este și cultural și social. Salezienii sunt convinși că transformarea societății trece prin formarea conștiințelor. De aceea investesc energii în școală, în universitate, în formarea profesională, în pastorația tineretului.

6. Pentru că experimentează că bucuria este posibilă
O trăsătură distinctivă a carismei saleziene este bucuria. Nu o bucurie superficială, ci veselia care se naște din Evanghelie. Salezienii fac ceea ce fac pentru că au experimentat că sfințenia este posibilă și doresc să o propună tinerilor ca drum realist și atrăgător.
Mediul educativ salezian – descris adesea ca „casă care primește, parohie care evanghelizează, școală care pregătește pentru viață, curte pentru a ne întâlni” – exprimă această convingere: credința nu sărăcește umanitatea, ci o desăvârșește.

În definitiv, „de ce”-ul salezienilor este un răspuns la o chemare. Ei fac ceea ce fac pentru că se simt trimiși de Dumnezeu la tineri; pentru că cred în forța transformatoare a educației; pentru că trăiesc o consacrare care îi face semne ale iubirii lui Cristos; pentru că se recunosc parte dintr-o istorie carismatică ce continuă.
Fiecare operă, fiecare inițiativă, fiecare proiect își găsește aici motivația ultimă. Nu este vorba pur și simplu de „a face bine”, ci de a fi, în inima lumii tinerilor, semne și purtători ai iubirii lui Dumnezeu.